Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.
În cadrul rânduielii liturgice, Evanghelia după Ioan, care relatează arătarea Domnului în fața ucenicilor după Înviere, a fost citită în mai multe limbi, semn al universalității mesajului mântuitor al lui Hristos.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, care a împărtășit celor prezenți lumina și puterea Evangheliei Învierii:
Inspirat fiind de Duhul Sfânt, psalmistul a grăit cu mult timp înainte: „În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.” Cuvinte care, la momentul rostirii, nu-și găseau temeiul și înțelesul deplin, căci aveau să se împlinească, iubiți credincioși, abia după Învierea Domnului Hristos — atunci când apostolii Săi au dus în toată lumea vestea cea minunată a Învierii.
Aceasta este „vestea cea bună” despre care vorbește psalmistul: „În tot pământul a ieșit vestirea lor.”
Evanghelia — etimologic, înseamnă chiar aceasta: vestea cea bună. Vestea că blestemul morții a fost rupt. Rupt de către Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului — așa cum El Însuși S-a numit. Blestemul a fost biruit. Domnul le vestește ucenicilor: „Mă duc să vă gătesc loc.”Care este acest loc? Este Împărăția Cerurilor, locul pregătit de Tatăl celor ce Îl urmează. Domnul vorbește despre acest loc atunci când grăiește despre înfricoșătoarea judecată: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea gătită vouă.”
Aceasta este vestea cea bună. Și tot vestea cea bună este că Dumnezeu nu a rostit aceste cuvinte doar către un popor, către o familie sau un neam, ci către tot omul.
De aceea, în această zi a Învierii, Evanghelia se citește în mai multe limbi — și este singura dată în anul liturgic când se face aceasta. Tocmai pentru a arăta că vestea cea bună este universală, ne cuprinde și ne angajează pe toți. Și noi, cei ce urmăm Domnului, trebuie să purtăm în noi gândul pe care El l-a purtat: „Voiesc nu moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu.”
Să venim, așadar, la adevăr, la lucrare adevărată. Să ne împlinim rostul de a înțelege Împărăția Cerurilor, de a o binecuvânta, de a o căuta și — cu harul lui Dumnezeu — de a o moșteni.
Aceasta este vestea cea bună și înțelegerea cu care suntem chemați să ne îmbogățim.
Dumnezeiescul Pavel, cunoscând acestea și știind neputințele noastre, dar și tendința de a-L mărgini pe Dumnezeu doar la poporul nostru sau la granițele noastre, ne cheamă: „Lărgiți și voi inimile voastre!”
Priviți-l pe celălalt așa cum îl privește Dumnezeu și înțelegeți că vestea cea bună trebuie vestită tuturor. Faceți-vă și voi vestitori ai acestei vești și bucurați-vă de fiecare om care se întoarce la adevăr. Bucurați-vă de fiecare răspuns sincer la „Hristos a înviat!” cu un „Adevărat a înviat!” rostit din credință, nu doar ca o formă de salut, ci ca o dorință vie de schimbare.
